Depresia este o boala? dar anxietatea?

Anxietatea este un sentiment profund de neliniște, o anticipare continuă a pericolului, chiar și atunci când acesta nu este real sau iminent. Mintea construiește scenarii, uneori iraționale, iar corpul reacționează ca și cum ar trebui să se apere. Este o luptă între ceea ce este și ceea ce ar putea fi.

Unii oameni nu pot dormi noaptea pentru că noaptea este liniște, iar liniștea lasă loc gândurilor să țipe. Ziua, zgomotul lumii acoperă frământările interioare, dar noaptea nu mai există scăpare. În întuneric, mintea devine un teatru al neliniștii, iar gândurile circulă fără oprire, ca niște umbre care nu pot fi alungate.

Depresia este o boală? Da, pentru că afectează creierul, chimia lui și modul în care percepem realitatea. Dar este și mai mult de atât. Este o ruptură între omul care suntem și omul care ne-am dori să fim. Este o prăpastie între viață și dorința de a trăi. Filosofic vorbind, depresia poate fi și o formă de luciditate extremă – o conștientizare dureroasă a absurdității vieții, a lipsei unui sens absolut. Sau poate că depresia este doar semnalul că trebuie să ne schimbăm, că trebuie să căutăm alt drum.

Poate că anxietatea, insomnia și depresia sunt felul în care sufletul nostru ne cere să fim mai atenți la noi înșine.

Ce am putea face? Asta e întrebarea esențială, nu? Dacă anxietatea, insomnia și depresia sunt semnale de alarmă ale sufletului, atunci poate că soluția nu e doar să le suprimăm, ci să le ascultăm și să înțelegem ce vor să ne spună.

• Să încetinim. Trăim într-o lume care cere viteză, eficiență, productivitate. Dar sufletul nu funcționează pe un cronometru. Poate că uneori trebuie să ne permitem să nu facem nimic, să respirăm, să observăm.
• Să ne întoarcem spre noi. Când a fost ultima oară când ne-am ascultat cu adevărat? Fără distrageri, fără telefon, fără zgomot? Uneori fugim de noi înșine, dar liniștea interioară vine din acceptare, nu din evitare.
• Să cerem ajutor. Nu trebuie să ducem totul singuri. O conversație cu cineva care înțelege, fie un prieten, fie un terapeut, poate schimba totul. Nu e un semn de slăbiciune, ci de curaj.
• Să trăim mai mult în prezent. Anxietatea vine din frică pentru viitor, depresia dintr-o prizonierie a trecutului. Dar viața se întâmplă acum. Ceva simplu, cum ar fi să ne concentrăm pe respirație, pe sunetele din jur, pe senzația apei pe piele, poate fi o ancoră.
• Să găsim sens. Poate că viața nu are un sens absolut, dar putem să-i dăm noi unul. Prin ceea ce iubim, prin lucrurile mici care ne fac inima să bată puțin mai tare.

Până la urmă, poate că soluția nu e să „scăpăm” de aceste stări, ci să le transformăm în lecții despre cine suntem și ce avem nevoie cu adevărat.