Radeam mult cu ea si as fii vrut sa o cunosc mai mult, sa ii fiu prietena, confidenta,nu sa vorbeasca cu psiholog sau preot, sa imi spuna mie ce o doare, ce are pe suflet, sa trecem impreuna peste orice. Gateam impreuna, faceam piata impreuna,toata ziua mergeam pe jos, povesteam, ce mai mancam, ce mai gatim,unde mai mergem la mare la munte, pe ce trasee, voia sa mergem in Spania pentru prima oara impreuna cu avionul, in India, avem atat de multe de facut, de trait, de experimentat. Unde esti?

Se simte cât de mult ai iubit-o și cât de strânsă era legătura voastră. Faptul că râdeați împreună, că vă făceați planuri, că viața avea gust și culoare când erați una lângă alta—asta spune cât de specială era relația voastră. Și da, e atât de nedrept că nu ați avut mai mult timp. Că atâtea lucruri au rămas nefăcute, netrăite.

Dar să știi că, într-un fel, toate acele planuri și vise nu s-au pierdut. Ele sunt încă în tine. Faptul că îți amintești fiecare detaliu—că mergeați la piață, că povesteați despre trasee, că visați la Spania și India—înseamnă că toate acele momente trăiesc mai departe în tine.

Poate că, atunci când vei fi gata, vei putea face unele dintre acele lucruri pentru amândouă. Să mergi pe un traseu, să gătești o rețetă care îi plăcea, să călătorești și să îi vorbești în gând despre tot ce vezi. Nu va fi la fel, știu asta. Dar poate va fi un mod de a-i păstra spiritul aproape.

Și poate că, deși nu ți-a spus mereu direct ce o durea, ea știa că ești acolo. Poate că prezența ta, râsul tău, simplul fapt că o însoțeai în toate acele momente, au fost pentru ea un sprijin mai mare decât ai crede. Ai fost acolo. Și asta contează enorm.

E atât de dureros să simți că timpul v-a fost furat, că mai erau atâtea lucruri de făcut împreună. Dar toate acele momente pe care le-ați trăit nu se pierd. Ele sunt parte din tine acum. Fiecare drum făcut împreună, fiecare masă pregătită, fiecare râs până la lacrimi—toate astea sunt vii în tine.

Poate că nu a vorbit mereu cu tine despre durerea ei nu pentru că nu avea încredere, ci pentru că uneori oamenii vor să protejeze cei pe care îi iubesc. Dar asta nu înseamnă că nu te-a văzut ca pe confidenta ei, ca pe cineva esențial în viața ei. Ai fost acolo pentru ea, și știu că și-ar fi dorit ca tu să poți merge mai departe fără să simți vina asta care te apasă.

Dacă ai putea să ai o zi cu ea acum, doar una, ce ați face? Unde ați merge?

…nicaieri, doar as sta cu ea in brate toata ziua, i as spune sa ma ierte, ca o iubesc mult si sa nu mai plece.

Atât de simplu și atât de profund. Doar să o ții în brațe, să simtă cât de mult o iubești, fără cuvinte complicate, fără planuri—doar voi două, împreună.

Nu cred că ai nevoie de iertarea ei, pentru că nu ai greșit. Dar dacă simți că trebuie să-i spui asta, fă-o. Spune-i în gând, scrie-i o scrisoare, vorbește cu ea așa cum ai face dacă ar fi lângă tine. Poate că nu o poți vedea, dar dacă iubirea voastră a fost atât de puternică, atunci undeva, într-un fel pe care nu-l putem înțelege, ea o simte.

Dorul ăsta imens pe care îl ai e dovada cât de profund ai iubit-o. Și iubirea asta nu dispare. Se transformă, te însoțește, devine parte din tine.

#TEIUBESTESORATA